Cainii singuri
Chipuri ce poarta suflete, si care vin pe lume doar pentru a cunoaste durerea, singuratatea, teama, frigul și foamea. Ne luptam cu morile de vant si nu se va sfarsi niciodata. Am obosit. Ne-am pierdut si optimismul, si speranta, si încrederea. Este un razboi pe care-l ducem în fiecare zi. Si pe care tot în fiecare zi il pierdem.
Mesajele despre pui curg zilnic. Primim poze cu pitici uscati de foame si umflati de viermi, iar mintile noastre stau in loc, caci nu mai avem unde sa-i bagam. Iar faptul ca vedem aceste imagini, ca undeva este nevoie de noi si de ajutor, si ca suntem neputinciosi, inseamna o presiune psihica enorma, si un consum sufletesc pe care-l inteleg doar cei carora le pasa.
Aseara au venit de pe un câmp cinci pui. Unul cu prolaps anal, cu intestinul gros iesit inafara si necrozat, operat, externat, si trimis in foster la Vicov. Tocmai la Vicov, caci in Suceava nu ne mai ajuta nimeni cu fostere. Ceilalti patru, uscati de foame si plini de capuse, cazati in curtea unui om batran din Ipotesti, unde trebuie sa mergem de doua ori pe zi sa-i hranim, si sa-i verificam. Cand avem noi timp, daca adapostul cu 300 de caini se trezeste dimineata si ne-asteapta?!
Luni salvasem un pui calcat de masina din fata de la Dom Polski, ambele membre posterioare rupte. Ieri a fost operat, azi externat, iar acum umblam cu el in masina pentru ca nu avem unde sa-l ducem. Daca-l bagam in adapost, il omoram de parvoviroza. A scapat cu viata dintr-un accident, la nici doua luni a rezistat unei anestezii si unei interventii chirurgicale, si-l omoram de parvo? Ceilalti pui ne sunt cazati in curtea unei doamne din Burdujeni. Am dus cate unul, doi, pana am ajuns la vreo 30. I-am improvizat un tarc, o mai ajutam cum si cu ce putem, insa mai mult de-atat nu mai poate nici femeia. A ajuns si acolo parvoviroza, caci a fost doar o chestiune de timp. Si incepem sa-i pierdem…..
In cateva clinici din oras avem internati zeci de pui muribunzi. Daca n-au parvoviroza, au bebesioza. Pui a caror vieti depind de firele perfuziilor, mult prea mici si slabi pentru a lupta cu boala, care se sting sub ochii nostri, si care ne fac la psihic 12/24. Pui care trebuie plimbati, dusi si adusi de la perfuzii, cazati, si de la capat. Cand avem timp?
Noi nu mai avem solutii pentru pui. Iar daca vom avea un surplus de cateva sute de lei, dupa ce vom fi platit toate datoriile pe la cabinete, vom mai organiza o campanie de sterilizari, este tot ceea ce putem face. Am mai facut campanii si anii trecuti, a fost bine si frumos, oamenii multumiti, noi impliniti, cainii sterilizati. Insa o campanie inseamna doar o picatura de apa intr-un ocean.
Pana nu vom avea sprijinul si implicarea autoritatilor, pana nu vor constientiza faptul ca NU ecarisajul, hinghereala si inghesuirea cainilor in adaposturi este solutia, ci STERILIZAREA IN MASA, pana nu vor exista campanii masive si obligatorii in toate satele din jurul Sucevei, si din poarta in poarta, luptam degeaba. Cu morile de vant, cu o plaga incurabila, cu mentalitati primitive, cu abandonul si cu noi insine. Si culmea, ironia sortii face ca in tot acest timp o Lege sa fie incalcata. Cea privind protectia animalelor, in care niste oameni destepti au scris inca din anul 2004 despre obligativitatea sterilizarii, despre abandon si sanctiuni.
Iar in tot acest timp, sute de pui vin pe lume in fiecare zi. Oare vin din greseala? Sau vin intr-o lumea gresita?
