Nu ai niciun produs în coș.

DF4BBD5A-C420-40D8-AFB9-12E4C1C7B329
Lege legislatie si autoritati

Cazul Pârteștii de Jos, braconaj si alte ilegalități

In Bucovina, intr-o bucata de codru dintre Cacica si Partestii de Jos, si intr-o poveste despre infractiuni, ilegalitati, uz de arma, braconieri, padurari, paznici de vanatoare, ciobani, medici veterinari, politie si alte institutii ale statului. Iar in final, despre un biet maidanez atacat de alti caini cu proprietari, apoi impuscat!

Un om isi cauta dreptatea de ani intregi, insa este singur, in varsta si cam departe, intr-un catun de munte. Pe 9 iunie vine iar la Suceava sa se planga unei institutii publice (va urma), si o face nici el nu mai stie pentru a cata oara. Institutia il asculta, si trimite in teren doi inspectori sa-i analizeze doleantele. S.C. – numit in continuare martorul nostru, deplange de ani intregi taierile ilegale de padure si pasunatul oilor pe domaniul forestier, si pe fondul de vanatoare. Printre problemele ce-l apasa, le povesteste si despre un biet maidanez care zace in padure rupt de ciobanestii de la stana, caini cu proprietar. Inspectorii il asculta, pleaca la stana sa-si faca treaba, iar omul linistit acasa convins fiind ca oamenii vor chema si un veterinar (desi nu era de competenta lor, ci tinea doar de latura lor umana).

A doua zi, martorul gaseste cainele tot acolo. Suna la 112 sa ceara sprijin, i se face legatura cu politia, intr-un final cu veterinarul de circa din Partestii de Jos, T.G. Veterinarul mustra omul pentru ca facuse asemenea deranjuri si sunase tocmai la politie pentru un caine, iar povestea se incheie. Nebun de cap, omul suna la ziar, la Monitorul de Suceava. Presa ne contacteaza, iar aici intram si noi in poveste!

Am gasit cainele in padure agonizand pe malul unui parau. O fetita neagra, cuminte, rupta, plina de rani, nu se mai putea tine pe picioare. Am sunat la 112, politia, jandarmeria, ni se spune ca veterinarul fusese anuntat inca de la primul apelul al martorului. Le explicam in zadar ca bietul caine este tot acolo, aproape ca nu ne credeau, si ne-au pus sa asteptam. Apare si veterinarul. Ne asteptam la un om in varsta, cum sunt majoritatea celor care muncesc in circumscriptiile veterinare de stat. Era insa un baiat tanar, care a si picat la mijloc nevinovat, si pe care l-am luat la rost degeaba. Insa de la care aveam sa aflam – ATENTIE !! ca medicul de circumscriptie il trimisese dimineata, dupa apelul omului la 112, sa SCAPE de caine!! Veterinarul nostru, A.M., venise la catel la prima ora, insa nu ca sa-l mazileasca conform ordinului de sus, ci sa-i acorde primul ajutor si sa-i oblojeasca ranile, insa a mers inchis, sa nu afle celalalt medic. Omul asta a terminat Facultatea de Medicina Veterinara in Cluj in urma cu doi ani, s-a intors acasa, iar de-atunci lupta cu morile de vant, si incearca sa schimbe mentalitati intr-un catun de munte. N-are cabinet, nici posibilitati materiale sa-si faca unul, asa ca-l ajuta pe veterinarul sef de circa. Si umbla prin sat sa ajute oamenii, sa-i convinga sa-si vaccineze cainii macar Antirabic, le trateaza caii si vitele, si circula cu cabinetul ambulant in portbagaj.

Ireal este faptul ca in dimineata aceleiasi zile, ciobanul de la stana il contacteaza pe veterinarul tanar, si-l cheama urgent sa faca ‘ordine’ cu ciobanestii, adica sa-i vaccineze, sa le puna cip, sa le faca carnete de sanatate, adica sa-i bage in legalitate. Intrebam: oare de unde stia ciobanul ca vor fi deranjuri in acea zi, si ca va veni politia? De unde stia ciobanul ca martorul nostru sunase la 112 ? Medicul fusese la stana, insa n-a fost lasat sa-si faca treaba pana la capat, adica a fost pus sa cipeze si sa vaccineze doar o parte dintre caini.

Intr-un final ajunge echipajul, urmand sa urcam impreuna la stana. Insa martorul si veterinarul refuza sa mearga cu agentul, pe motiv de conflict de interese, agentul fiind cunostinta cu ciobanul, iar in multe dintre plangerile anterioare ale martorului – prezent fusese tot acest agent, care se pare ca fusese cam subiectiv in anchete. Ni se trimite alt echipaj din Humor, se fac hartii, poze, se ridica cainele, iar in final – refuza sa ne insoteasca la stana motivand ca nu este de competenta lor. Abia aici am inceput sa ne pierdem rabdarea, pai de competenta cui sa fie cand omul le spune ca ciobanestii de la stana au rupt cainele? Sub presiunea faptului ca vroiam sa chemam alt echipaj, ne-au insotit la stana, insa tardiv, evident ca ciobanul nu mai era acolo.

Ajungem noaptea cu cainele la veterinar in Suceava. Perfuzat, stabilizat, internat, iar dupa radiografii avem parte de alt șoc – cainele fusese si impuscat, ciuruit, plin de alice, oasele sparte, picioare facute praf. De pe 10 iunie, si pana vineri cand a fost externata, catelusa a luptat sa traiasca, iar doctorul a tras de ea s-o tina in viata, si sa-i reconstruiasca picioarele. Un picior i-a fost amputat, altul are placute si suruburi. A avut zile, caci era de-ajuns o singura alica sa-i atinga un organ vital, insa toate au nimerit in picioare. Nu ne imaginam scenariul cum o fi fost impuscata de-a scapat cu viata, poate statea ghemuita fiind deja ranita de ciobanesti, iar nemernicul n-a continuat sa traga crezand ca e moarta?

Nu avem nici o certitudine ca uzul de arma are vreo legatura cu ciobanul proprietar al ciobanestilor, asta este treaba Politiei sa afle! Ieri am fost in Capu Campului sa vorbim cu paznicul de vanatoare, S.S – care ne-a confirmat ceea ce deja stiam: de cand a inceput pandemia NU a existat nici o partida de vanatoare autorizata, si nici o Autorizatie de Vanatoare emisa! Cat despre uzul de arma de vanatoare, un vanator NU are voie nici sa iasa din casa cu arma decat daca are o Autorizatie, daca se antreneaza in poligon, sau daca o foloseste in caz de legitima aparare – Art. 37, Legea 295/2004 privind regimul armelor si al munitiilor.

La fel de bine stim ca vanatorii au dezlegare sa combata cainii si pisicile hoinare aflate pe domeniul de vanatoare, insa NU oricum, si NU oricand, asa cum vor muschii lor. In Legea 407/2006 a vanatorii si protectiei fondului cinegetic, si 149/2015 care o modifica si o completeaza pe prima, la Art. 18, alin. (4) – scrie negru pe alb ca aceste actiuni se fac doar de personalul de specialitate al gestionarului fondului cinegetic (in speța, paznicul de vanatoare) sau de vanatori DOAR cu ocazia vanatorilor autorizate. Ce-au facut ei cu acest caine? O infractiune! Braconaj, vanatoare fara autorizatie, prevazuta la Art. 42 din aceeasi Lege, si care se pedepseste cu inchisoarea! Niste oameni buni care v-au modificat legislatia, au adaugat in 2015 un cuvant cheie in Legea Vanatorii: CAPTURARE! Asadar aveti si optiunea de a captura cainii si pisicile gasite in padure, nu doar sa le impuscati! Cati dintre ei stiu asta?!

Iar pentru autoritatile care vor gestiona aceast caz, dar si pentru vanatori, sa clarificam niste termeni – cainele si pisica sunt definite drept ‘animale de companie’ sau dupa caz, ‘animale fara stapan’ – in Legea 60/2004 privind ratificarea Conventiei europene pentru protectia animalelor de companie, semnata la Strasbourg la 23 iunie 2003, si in Ordinul nr. 523/2008. Vine si Legea 205/2004 privind Protectia Animalelor, care spune ca practicarea tirului asupra ‘animalelor domestice’ sau omorarea cu intentie constituie cruzime si se pedepseste PENAL. Exceptie facand animalele destinate sacrificarii, iar cainele si pisica nu intra in aceasta categorie. Ori termenul acesta de ‘cainele hoinar’ este de fapt considerat animal domestic, nefiind cuprins in nici o anexa a legii vanatorii 407/2006. Intrebam si noi – care este etimologia si arborele genealogic al termenului ‘hoinar’ – din momentul in care cineva – candva – l-a introdus intr-o lege?! Este poate o noua specie de caine? Sfidam stiinta si inventam o noua specie? Devine complicat, asa-i?

Daca exista printre urmaritorii paginii vanatori care vor trimite poze cu doi iepuri si o caprioara sfasiata de un caine, tinem sa le raspundem acum (ca sa-i scutim de-un efort suplimentar) ca da, adevarat, exista si exceptii, insa in baza acestor cazuri izolate au loc abuzuri, ilegalitati si infractiuni!

Acelasi cioban a chemat paznicul de vanatoare sa scape de caini, adica sa-i impuste. Paznicul pare a fi Om, caci daca avea sa-i impuste, i-ar fi impuscat de fiecare data cand oile pasunau ilegal pe domeniul forestier, iar cainii insoteau turmele fara jujeu, astea fiind alte ilegalitati. Insa bietii cainii n-au nici o vina!

Avem nevoie de sprijinul autoritatilor! Cine intra in padure cu arma de vanatoare fara autorizatie? Un braconier! N-am depus nici o plangere, nici n-o vom face, ci speram intr-o autosesizare a autoritatilor. Punem la dispozitie toate materialele adunate, toata munca, poze, filmari, iar de la medicul veterinar se poate cere raport medical, radiografii, munitia extrasa. Si impresii. Cat despre celelalte ilegalitati reclamate de martorul nostru diferitelor institutii ale statului – va urma.

In concluzie.
Ne batem joc unii de altii, iar impreuna de țara asta! Au impuscat aceasta catelusa, insa nici macar n-au omorat-o, ci au lasat-o sa se chinuie si sa agonizeze, fapt care – dupa parerea noastra, este mai grav decat omorul! Iar cineva trebuie sa plateasca pentru durerea ei! Am botezat-o Alice, dar nu de la Tara Minunilor… ci de la alicele ce i-au distrus picioarele!

‼️ Rugam sa ne sprijiniti, si sa fiti alaturi de noi! RUGAM trimiteti sesizari, cu copy- paste al textului, imbunatatit cum credeti voi de cuviinta, in baza Legii 204/2005, online catre Politia Suceava:
https://il.politiaromana.ro/ro/petitii-online

101686309_332806074369728_5306231682444034048_n
Cainii singuri

Abandonul. Fenomen, plaga și resemnare

Chipuri ce poarta suflete, si care vin pe lume doar pentru a cunoaste durerea, singuratatea, teama, frigul și foamea. Ne luptam cu morile de vant si nu se va sfarsi niciodata. Am obosit. Ne-am pierdut si optimismul, si speranta, si încrederea. Este un razboi pe care-l ducem în fiecare zi. Si pe care tot în fiecare zi il pierdem.

Mesajele despre pui curg zilnic. Primim poze cu pitici uscati de foame si umflati de viermi, iar mintile noastre stau in loc, caci nu mai avem unde sa-i bagam. Iar faptul ca vedem aceste imagini, ca undeva este nevoie de noi si de ajutor, si ca suntem neputinciosi, inseamna o presiune psihica enorma, si un consum sufletesc pe care-l inteleg doar cei carora le pasa.

Aseara au venit de pe un câmp cinci pui. Unul cu prolaps anal, cu intestinul gros iesit inafara si necrozat, operat, externat, si trimis in foster la Vicov. Tocmai la Vicov, caci in Suceava nu ne mai ajuta nimeni cu fostere. Ceilalti patru, uscati de foame si plini de capuse, cazati in curtea unui om batran din Ipotesti, unde trebuie sa mergem de doua ori pe zi sa-i hranim, si sa-i verificam. Cand avem noi timp, daca adapostul cu 300 de caini se trezeste dimineata si ne-asteapta?!

Luni salvasem un pui calcat de masina din fata de la Dom Polski, ambele membre posterioare rupte. Ieri a fost operat, azi externat, iar acum umblam cu el in masina pentru ca nu avem unde sa-l ducem. Daca-l bagam in adapost, il omoram de parvoviroza. A scapat cu viata dintr-un accident, la nici doua luni a rezistat unei anestezii si unei interventii chirurgicale, si-l omoram de parvo? Ceilalti pui ne sunt cazati in curtea unei doamne din Burdujeni. Am dus cate unul, doi, pana am ajuns la vreo 30. I-am improvizat un tarc, o mai ajutam cum si cu ce putem, insa mai mult de-atat nu mai poate nici femeia. A ajuns si acolo parvoviroza, caci a fost doar o chestiune de timp. Si incepem sa-i pierdem…..

In cateva clinici din oras avem internati zeci de pui muribunzi. Daca n-au parvoviroza, au bebesioza. Pui a caror vieti depind de firele perfuziilor, mult prea mici si slabi pentru a lupta cu boala, care se sting sub ochii nostri, si care ne fac la psihic 12/24. Pui care trebuie plimbati, dusi si adusi de la perfuzii, cazati, si de la capat. Cand avem timp?

Noi nu mai avem solutii pentru pui. Iar daca vom avea un surplus de cateva sute de lei, dupa ce vom fi platit toate datoriile pe la cabinete, vom mai organiza o campanie de sterilizari, este tot ceea ce putem face. Am mai facut campanii si anii trecuti, a fost bine si frumos, oamenii multumiti, noi impliniti, cainii sterilizati. Insa o campanie inseamna doar o picatura de apa intr-un ocean.

Pana nu vom avea sprijinul si implicarea autoritatilor, pana nu vor constientiza faptul ca NU ecarisajul, hinghereala si inghesuirea cainilor in adaposturi este solutia, ci STERILIZAREA IN MASA, pana nu vor exista campanii masive si obligatorii in toate satele din jurul Sucevei, si din poarta in poarta, luptam degeaba. Cu morile de vant, cu o plaga incurabila, cu mentalitati primitive, cu abandonul si cu noi insine. Si culmea, ironia sortii face ca in tot acest timp o Lege sa fie incalcata. Cea privind protectia animalelor, in care niste oameni destepti au scris inca din anul 2004 despre obligativitatea sterilizarii, despre abandon si sanctiuni.

Iar in tot acest timp, sute de pui vin pe lume in fiecare zi. Oare vin din greseala? Sau vin intr-o lumea gresita?

101541125_2312485779059939_9043170185665576960_n
Povesti de acasa

Acasa!

Cine vrea cu adevarat sa adopte un caine, nimereste si adresa adapostului, si pe noi! Alina Gafencu s-a indragostit de Hamlet in urma cu doua luni, cand eram captivi din cauza covidului. De-atunci am tot pastrat legatura, si-am sperat sa nu se razgandeasca, si sa-i dea uriasului o sansa!

Azi a fost ziua cea mare, iar bietul Hamlet a plecat acasa. Un caine mare, bun si bland salvat anul trecut de prin Scheia. Avea o singura ureche, cealalta fusese mancata de o infectie veche de ani de zile. Cainii mari se adopta greu. Cei cu un handicap si mai greu, sau deloc. Insa mai exista si Oameni care ne surprind cu bunatatea si intelepciunea lor!

Cautam cuvinte potrivite sa va multumim!
Si sa va aratam recunostinta noastra pentru decizia pe care ati luat-o, sa adoptati si sa salvati un suflet orfan de adapost…si sa nu dati bani pe un caine de rasa!

Iar pe voi, pe toti, va indemnam la alte fapte bune!
Si va invitam sa adoptati!

p2
Radiografii despre suflete

Intre abandon si dezumanizare

Bine ati venit in Satul Pocoleni!
Suntem intampinati cu caldura si ospitalitate de tabla europeana frumos colorata si de mandrul tricolor. Si de stelutele uniunii care tin sa ne-aminteasca faptul ca am evoluat. Oare?

La poalele edificiului a zacut mai bine de doua saptamani o batrana ciobanesca. Aici si-a gasit si ea culcus, caci tabla pictata a primariei i-a oferit un gram de umbra. Macar atat. In apropiere mandrul sat, vilele, civilizatia si oamenii. Iar in cealalta directie camp cat vezi cu ochii, si o stana. Am primit un telefon, ne-am dus dupa caine.

O catea ciobanesc german care-a fost mandra si semeata la viata ei. Dar din care a ramas o umbra, si doi ochi aproape stinsi de-atata tristete. Abia merge cu picioarele din spate, abia mai poate manca cu cei cativa dinti, tumori mamare, iar pe spate aproape cheala. Caine cu CIP si proprietar. Contactat telefonic, si recomandandu-ma drept o sateanca din Pocoleni, omul spune ca ciobaneasca a fugit de-acasa acum o luna, si doar n-o sa iasa din casa pe starea de urgenta dupa un caine. Si-l va cauta el mai incolo. Nu stiu ce inseamna ‘mai incolo’, credeam ca mai pe seara, sau a doua zi. Insa de la convorbirea noastra a trecut o saptamana. Timp in care omul n-a sunat niciodata inapoi sa intrebe pe care coclauri este cateaua. Nimic. Liniste.

Batrana a ajuns la noi, si-aici va ramane.
Mai grea decat bolile care-o apasa ii este tristetea din priviri. Iar noi nu stim a-i explica ca nu si-a meritat niciodata omul alaturi de care a imbatranit. Aveam sa aflam ulterior ca o doamna buna din Falticeni care trecea zilnic pe-acolo in drum spre munca, a hranit-o, a oblojit-o, ba chiar a adus acolo si un veterinar din sat s-o verifice de CIP. Iar proprietarul mai fusese o data contactat, i s-a spus ca al sau caine zace parasit pe camp, insa reactiile lui au fost zero barat. Tot ulterior am aflat de la ciobani ca ciobaneasca ar fi fost abandonata acolo dintr-o masina.

De ce va mai luati caini, daca in momentele in care au cea mai mare nevoie de voi ii dati la casat? Dati bani pe femele de rasa, le impuiati si castigati, si cand nu le mai tine fizicul le aruncati ca pe niste zdrente! Daca vede omul postarea, il informam oficial pe-aceasta cale ca de fapt noi l-am sunat. Si-l mai informam ca pentru abandon si rele tratamente exista o lege de care el n-a auzit. Dar tot degeaba.
Ca stelutele uniunii de pe tabla primariei.

Nu ne cereti sa-i scriem identitatea, dreptatea se face de organele competente, si nu pe Facebook. Iar scopul asociatiei noastre nu este can can-ul. Ci lupta cu oamenii ca el, si cu suferinta animalelor.

In rest, s-auzim de bine!
Welcome to Pocoleni!

blog 3
Lege legislatie si autoritati

Cazul Mihoveni. Pe un alt picior de plai…

Capul plecat, sabia nu-l taie. Asta știe omul simplu de la țară, să tacă resemnat și să-și plângă durerea până i-o șterge timpul. Și totuși omul nostru a sunat la Poliție să-și caute dreptatea. Căci un consătean i-a ucis câinele strivindu-l cu cupa excavatorului.

Mihoveni. Pe fondul unui conflict insignifiant, un șmecher rural cu relații bine infiripate, s-a gândit în sinea lui îngustă să se răzbune pe câinele nevinovat al omului. Așa că s-a urcat la volanul excavatorului, s-a deplasat la stâna acestuia, și-a început circul. I-a împrăștiat în mod deliberat gunoi pe pășune ca să nu mai pască oile, și ca și cum această mârlanie n-ar fi fost deajuns, i-a omorât și ciobănescul lovindu-l cu cupa excavatorului.

Ce-am povestit s-a întâmplat ieri, de 1 mai. Omul l-a prins în fapt pe cocălar împrăștiind gunoiul, a sunat la 112, apoi sub ochii săi și-ai copilului, i-au omorât și câinele. A sunat iar la Poliție, a povestit și despre câine, și-a fost ‘învățat’ să facă poze și să cheme un veterinar. Cam la atât s-a rezumat ancheta Poliției din Mihoveni vizavi de moartea violentaă a câinelui. Omul a tras speranța să i se facă mai multă dreptate, însă când s-a văzut rămas singur în toată această istorie, n-a întors și celălalt obraz. Ba s-a gândit azi să vorbească și cu un avocat, și culmea, cu avocatul asociației noastre. Și-așa a ajuns povestea la noi.

Călin era un ciobănesc tânăr. Avea abia un an. Era prea cuminte, de aceea era liber la stână. După o zi de când fusese sesizată Poliția din sat, l-am găsit azi tot acolo. Lat, în fața stânei, și plin de muște. Moartea violentă a unui animal înseamnă sesizare la 112, criminalist, medic veterinar de circumscripție, sigilare și transport către ANSVSA pentru necropsie. Pe care le-am și făcut azi, până la capăt. Moartea violentă a unui animal, sau omorârea cu intenție și fără drept, constituie o infracțiune prevăzută în Legea privind Protecția Animalelor 205/2004. Și se mai și pedepsește, tot în temeiul aceleiași legi, cu închisoare de la trei luni la un an. Sau cu amendă, dar asta numai la români. Căci dacă treci granița spre vest, și faci același lucru, se cam schimbă foaia.

Cam asta-i procedura. Simplă. Iar dacă Poliția din Mihoveni n-a știut, noi am avut răbdare de le-am explicat punctual cum se face. Și-am creat un precedent din care lumea să tragă concluzii și să învețe! Să nu tacă, să nu plece nici capul, nici ochii! Nimic! Ci să reclame, căci există Lege!

Călin a ajuns sigilat într-un sac la ANSVSA.
A fost dus de un medic veterinar din Șcheia, împreună cu noi și cu avocatul asociației. Săptămâna viitoare vom avea un buletin de necropsie, care va fi folosit și în instanță. La fel cum ne-au fost alături și și-au făcut treaba în toate celelalte cazuri pe care le-am avut, contăm și acum pe sprijnul ANSVSA-ului.
Din câte am înțeles, se pare Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava s-a sesizat din oficiu. Azi.

Mulțumim acestui om care a avut curaj să se ridice și să vorbească. Mulțumim avocatului nostru, azi și al acestui om, Bogdan Voronca. Și dacă stăm bine să ne-amintim, în urmă cu patru ani când se năștea ONG-ul nostru, când nu ne cunoștea și nu ne băga nimeni în seamă, și când umblam să ne facem actele de înființare, Bogdan a fost singurul avocat care ne-a sprijinit pro bono. În rest, scoruri și tarife de metropolă. Și mai mulțumim oamenilor de azi, celor care au ajutat. Dar și celor care n-au ajutat.

Cât despre jmecherul și barosanul ăsta contemporan de Mihoveni, un fel de protejat cu influențe sus puse, și știe el ce zicem, să învețe și el azi ceva. Că dreptatea se face de autorități și în instanța. Nu pe câmp. Și nu de capul lui.

blog
Cainii adapostiti

Bătrâni de-ai noștri trăind o altă primăvară.

Cu părul dalb, dinți tociți, priviri senine și sufletele resemnate. Și-au trăit toată viață pe străzi, nimeni nu le-a simțit lipsa, nimeni nu le-a dus dorul. Însă viața le-a schimbat planurile, iar prin împrejurări diferite au ajuns la noi. Fiecare are o poveste, un nume și un număr de țarc. Iar asta-i toată averea lor.

Toți sunt trecuți de zece ani. Și pentru că munca cu animalele înseamnă realitate, suntem conștienți că n-au nici o șansă să mai plece vreodată acasă. Dar după ce viețile noastre își vor intra înapoi în drepturi, să veniți măcar să-i vedeți, să-i plimbați, sa le-aduceți ceva bun, și să le-ascultați poveștile!

90595801_224754248762959_8902022459214004224_n
Cainii singuriRadiografii despre suflete

De Buna Vestire

Câinii nimănui au rămas ai nimănui. Dacă până ieri le mai întrezăream chipurile, și le mai auzea plânsetele, acum n-o mai face nimeni. Căci oamenii s-au ascuns unii de alții, și de ei înșiși. Azi, de sărbătoare, parcă am tras clopotele interioare.

Fără cuvinte, fără ecou, și în liniștea fiecăruia dintre noi. Nu mai știm despre timp, despre zilele săptămânii. Iar liniștea în care ne-am adâncit devine uneori asurzitoare.

Aștepăm. Iar povara așteptării ce ne-apasă umerii este mai grea decât cea a lespezilor de râu. Incertitudinea naște în noi temeri pe care n-am crezut să le cunoaștem vreodată.

Iar ceea ce pare să ne clatine acum mai mult este de fapt teama născută în psihicului nostru, mai mare și mai contagioasă decât microbul care ne-a îngenunchiat.

Pandemia pare că despică apele. Despărțind esențialul vieții de tot ceea ce era de prisos. Dar soarele a răsărit. Copacii nasc muguri, pământul iarbă, se întorc păsările, iar frumusețea va salva lumea! Viață știe să meargă doar înainte, iar noi avem datoria s-o urmăm cu dragoste și credință!