Bine ati venit in Satul Pocoleni!
Suntem intampinati cu caldura si ospitalitate de tabla europeana frumos colorata si de mandrul tricolor. Si de stelutele uniunii care tin sa ne-aminteasca faptul ca am evoluat. Oare?
La poalele edificiului a zacut mai bine de doua saptamani o batrana ciobanesca. Aici si-a gasit si ea culcus, caci tabla pictata a primariei i-a oferit un gram de umbra. Macar atat. In apropiere mandrul sat, vilele, civilizatia si oamenii. Iar in cealalta directie camp cat vezi cu ochii, si o stana. Am primit un telefon, ne-am dus dupa caine.
O catea ciobanesc german care-a fost mandra si semeata la viata ei. Dar din care a ramas o umbra, si doi ochi aproape stinsi de-atata tristete. Abia merge cu picioarele din spate, abia mai poate manca cu cei cativa dinti, tumori mamare, iar pe spate aproape cheala. Caine cu CIP si proprietar. Contactat telefonic, si recomandandu-ma drept o sateanca din Pocoleni, omul spune ca ciobaneasca a fugit de-acasa acum o luna, si doar n-o sa iasa din casa pe starea de urgenta dupa un caine. Si-l va cauta el mai incolo. Nu stiu ce inseamna ‘mai incolo’, credeam ca mai pe seara, sau a doua zi. Insa de la convorbirea noastra a trecut o saptamana. Timp in care omul n-a sunat niciodata inapoi sa intrebe pe care coclauri este cateaua. Nimic. Liniste.
Batrana a ajuns la noi, si-aici va ramane.
Mai grea decat bolile care-o apasa ii este tristetea din priviri. Iar noi nu stim a-i explica ca nu si-a meritat niciodata omul alaturi de care a imbatranit. Aveam sa aflam ulterior ca o doamna buna din Falticeni care trecea zilnic pe-acolo in drum spre munca, a hranit-o, a oblojit-o, ba chiar a adus acolo si un veterinar din sat s-o verifice de CIP. Iar proprietarul mai fusese o data contactat, i s-a spus ca al sau caine zace parasit pe camp, insa reactiile lui au fost zero barat. Tot ulterior am aflat de la ciobani ca ciobaneasca ar fi fost abandonata acolo dintr-o masina.
De ce va mai luati caini, daca in momentele in care au cea mai mare nevoie de voi ii dati la casat? Dati bani pe femele de rasa, le impuiati si castigati, si cand nu le mai tine fizicul le aruncati ca pe niste zdrente! Daca vede omul postarea, il informam oficial pe-aceasta cale ca de fapt noi l-am sunat. Si-l mai informam ca pentru abandon si rele tratamente exista o lege de care el n-a auzit. Dar tot degeaba.
Ca stelutele uniunii de pe tabla primariei.
Nu ne cereti sa-i scriem identitatea, dreptatea se face de organele competente, si nu pe Facebook. Iar scopul asociatiei noastre nu este can can-ul. Ci lupta cu oamenii ca el, si cu suferinta animalelor.
In rest, s-auzim de bine!
Welcome to Pocoleni!