Uncategorized
Pentru a ne înțelege și mai bine animalul de companie, este necesar să cunoaștem câteva informații despre văzul, auzul și mirosul acestuia. Iar împreună vom descoperi mai multe, pe parcursul lecturii!
Răspundem la o întrebare foarte frecventă și anume: “Ce văd câinii?”
Pentru început trebuie să știm că lumea lor este complet diferită de a noastră, începând de la ce văd, cum văd și până la cum percep lucrurile din jurul lor. Câinii au fost nevoiți să-și adapteze vederea pentru a se potrivi condițiilor în care viețuiesc, astfel ei văd la o înălțime de 1 – 1,5m de sol (asta înseamnă cam între unul și două picioare de la sol).
Diferențele semnificative se înregistrează în rândul mișcării, acuității vizuale, câmpului vizual și percepției culorilor.
Referitor la mișcare merită menționat cum capacitatea de sesizare a mișcării în rândul câinilor este mult mai dezvoltată decât cea a oamenilor. Când noi privim la televizor, imaginile pe care le vedem se derulează fluid, pentru ei sunt doar niște flash-uri de lumină, însă asta nu-i deloc un lucru rău, căci percepția unui câine față de mișcare este atât de bună încât poate detecta un obiect aflat în mișcare de la o distanță de peste 1km. Dacă obiectul pe care câinele îl privește este static, atunci va fi capabil să-l vadă de la 500 de metrii distanță.
În chestiunea acuității vizuale, ochiul omului a câștigat în performanță. Vederea câinilor este evaluată în medie undeva la 20/75, ceea ce înseamnă că dacă oamenii pot vedea un lucru clar la o distanță de 22 de metri, un câine distinge cu claritate doar la 6m în față. Orice obiect care este mai apropiat de 33cm de ochiul său va apărea în ceață, în vreme ce noi putem distinge cu acuratețe detaliile până la 5-7 cm de ochi.
Câmpul vizual și gama de vizibilitate ale unui câine sunt în corelație directă cu dimensiunea nasului și cu apropierea ochilor unul de celălalt. Așadar, cu cât un cățel are nasul mai mare, cu atât câmpul său vizual se lărgește. Câmpul vizual al unui om este de 180°, un pekinez înregistrează undeva în jur de 220°, iar un ogar 290°.
Despre percepția culorilor s-au speculat multe de-a lungul timpului. Au existat vremuri în care se credea că aceștia văd doar alb-negru, însă studiile efectuate în domeniu au demontat acest mit. Vederea lor este într-adevăr dicromatică, dar cele două culori în care ei văd lumea sunt galben și albastru. În plus, ochiul uman (care are 3 tipuri de celule senzoriale) percepe și spectrul culorii roșu. Asta nu înseamnă însă că un câine nu poate vedea culoarea roșu, ci că nu poate diferenția între obiectele verzi, galbene și roșii. Cele trei culori menționate sunt percepute ca fiind gri.
Asemenea ochiului uman, cel al unui câine este format din celule cu con și cu bastonașe, diferența o face faptul că prietenii noștri patrupezi au mai multe celule cu bastonașe, lucru ce contribuie la o vedere mai precisă pe timpul nopții. Pupilele lor sunt mai mari, datorită stucturii ochilor, în consecință permit intrarea unei cantități mai mare de lumină. Dispunerea diferită a celulelor senzoriale (conuri și bastonașe) le permit să distingă mai bine umbrele și lumina.
Deși felinele sunt campioane într-ale vederii nocturne, nici câinii nu se lasă mai prejos. Ei au o membrană specială (plasată în spatele retinei) formată din celule reflectorizante denumită tapetum lucidum. Grație acesteia, ochii cățeilor strălucesc în noapte, deoarece acest strat reflectorizant acționează ca o oglindă, ricoșând lumina puternică.
