În vreme ce ochiul este cel mai important organ senzorial al omului, pentru căței este nasul. Prin intermediul acestuia, câinii descifrează, descoperă și experimentează mediul înconjurător.

Câinii au în jur de 300 de milioane de receptori olfactivi în nas pe când oamenii dispun doar de 6 milioane. Totodată, partea din creier ce se ocupă cu analiza mirosurilor la câini este de 40 de ori mai dezvoltată decât cea a oamenilor, asta însemnând că dacă un om ar putea simți o linguriță de zahăr într-o ceașcă de cafea, un câine ar detecta o linguriță de zahăr într-o cantitate de apă similară cu două piscine olimpice (afirmă Andrei Horowitz, expert în abilitățile cognitive la câini).

Nasul prietenilor noștri patrupezi funcționează diferit de cel al nostru. Oamenii inspiră și utilizează funcția mirosului prin același canal olfactiv, în vreme ce câinii au un pliu de țesut de separă aceste două funcții. “Atunci când aerul pătrunde-n nas, el se despică urmând două căi diferite – una pentru olfacție, iar alta pentru respirație” (declară Brenet Craven, inginer al Universității Pennsylvania, S.U.A).

Mai mult, existența unui organ în plus denumit Jacobson (după cel ce l-a identificat), le permite să detecteze feromonii ce lipsesc în cazul oamenilor, ajutându-i să-și dezvolte simțul olfactiv mult mai bine decât noi. Funcția acestui organ adițional este descrisă cel mai bine ca fiind o combinație între gust și miros. Câinii pot gusta, la propriu, aerul! Un câine ce pune în aplicare funcția suplimentară își ține gura într-o poziție ușor deschisă ce seamănă cu un zâmbet, oamenii de știință o numesc reacția Flehman. Organul Jacobson este utilizat adesea pentru a identifica markerii sexuali din urina altor câini sau pentru a detecta mirosul unei femele în călduri. Fie că vrem sau nu să credem, fecalele lăsate în urmă de căței acționează ca niște adevărate cărți de vizită pentru alții, oferindu-le informații despre sexul acestora, dar și despre poziția pe care o ocupă în ierarhia socială.

Ritualul de socializare al cățeilor este unul foarte atipic nouă, dar firesc pentru ei. La momentul întâlnirii, indiferent de poziția socială ocupată, câinii își adulmecă reciproc zonele anale, rămânând nemișcați pentru puțin timp și acceptând investigarea celuilalt.

Un experiment efectuat în S.U.A. a demonstrat cum un număr foarte mare de câini au refuzat să intre într-un cabinet veterinar imediat ce au simțit mirosul eliminat prin glandele anale de un câine panicat, aflat în alertă, însă de îndată ce locul a fost pulverizat cu secreții ale femelelor în călduri, nu au mai fost sceptici la intrare.

Nările mobile ale cățeilor le permit să detecteze inclusiv direcția mirosului, iar analizarea acestuia se realizează prin adulmecare. Ea se desfășoară în serii succesive, iar dacă în timpul unei respirații normale, aerul inhalat merge la plămâni, în procesul adulmecării aerul rămâne în culoarele nazale, de unde cu ajutorul foselor nazale dispuse într-o anumită poziție, creează fluxuri de aer ce fac ca particulele de miros să atingă receptorii.

Această capacitate senzorială unică a câinilor le-a permis să fie utili în serviciile de pază prin formare progresivă. Randamentul pe care prietenul canin îl dă în detectarea unui miros specific se datorează expunerii repetate și îndelungate la acel stimul. O eficacitate sporită a detectării mirosurilor par să o aibă câinii din rasa Bloodhound, iar în special masculii întrucât adulmecatul este mult mai practicat în comportamentul sexual și teritorial al acestora.

În final, menționăm că abilitatea de a mirosi a câinilor poate crește de până la 10 ori. Condițiile climatice influențează și ele acest proces. Perioada care avantajează identificarea mirosului este amurgul zilei, atunci când temperatura solului este puțin mai mare decât cea a aerului.

Cățeii disting inclusiv stările emoționale ale oamenilor!

Nu sună minunat? Patrupedul nostru reușește să identifice felul în care ne simțim întrucât disting mirosul secrețiilor provenite de la subrațul nostru, din palme sau de pe talpa piciorului. Astfel, dacă sunteți vreodată nervoși, anxioși sau triști, fiți siguri că al vostru micuț poate simți asta!

Care este cea mai hazlie experiență olfactivă pe care ați trăit-o alături de al vostru cățel?👃

Fără îndoială, auzul este unul dintre cele mai dezvoltate simțuri ale câinelui. Animăluțele noastre sunt capabile să audă sunete ce au o frecvență imposibil de detectat de către urechea umană, mai mult, ele preiau sunte înalte, de la o distanță mult mai mare decât noi.

Oamenii pot auzi în mod clar sunetele produse la 6 metri distanță, dar prietenii noștri canini sunt capabili să detecteze aproape perfect sunetele chiar și la 25 de metri distanță. Fiecare cățel și fiecare rasă are particularitățile sale, unele urechi dispun de un auz mai fin (precum în cazul rasei schnauzer, chihuahua, ciobănesc german, malamut de Alaska etc.), în vreme ce altele (ca și beagle sau cocker) nu sunt atât de specializate pe această funcție.

Orișicum ar fi, trebuie să reținem că acuitatea lor auditivă este una foarte mare. Dar cum funcționează ea, o să ne întrebăm?

Ei bine, trebuie să începem prin a menționa câteva detalii anatomice sumare. Organul lor auditiv este format din trei părți: urechea exterioară, cea mijlocie și internă. Când o undă sonoră puternică lovește, ea este canalizată către cea mai expusă parte a urechii. De acolo, se deplasează prin canalul urechii până la timpan, a cărui articulație, dispusă în formă de L, are rolul de a conferi protecție. Apoi se generează o vibrație a timpanului, lucru ce determină ca oasele mici să se mărească, iar odată pătrunsă vibrația în urechea internă, sunetul poate fi identificat, atribuindu-se o semnificație.

Dar, să nu ne pierdem în detalii. Așa cum urechea umană are funcția de a echilibra corpul, regula se extinde și la prietenii patrupezi care, în momentul în care suferă o anomalie a auzului, pot prezenta mișcări neregulate sau pot cădea pur și simplu din picioare.

Este aproape inutil să încerci să-ți surprinzi câinele! Sună bizar, însă chiar și atunci când aceștia dorm, urechile lor detectează inclusiv cele mai scăzute sunete, având capacitatea de a le selecta pe cele familiare de cele noi. Un cățel nu se va trezi din somn dacă cunoaște sunetul aspiratorului, însă o bubuitură puternică sau un foc de artificii îi va trezi direct într-un atac de panică, cu bătăi accelerate ale inimii.

Cum avem grijă de urechile cățeilor noștri?

Nu se pune accentul suficient de mult pe acest subiect, deși este deosebit de important. Ne îngrijim de blana lor, de dinți, de ochi, de alimentație și gheruțe, dar uităm cât de importantă este igiena și îngrijirea urechilor. Simțul auzului are foarte mult de suferit dacă nu îi acordăm atenția cuvenită.

Astfel… cum le curățăm urechile? Nu este suficient să achiziționăm un produs special și să-l folosim când și când ne amintim de el. Urechile au nevoie de îngrijire constantă, de timp dedicat curățării. Așadar, o dată pe săptămână este indicat să acordăm timp acestui aspect.

Nu ai nevoie de foarte multe lucruri! Majoritatea le ai deja în casă!

Igiena urechilor trebuie să înceapă de la o vârstă fragedă. Fiind un organ sensibil pentru patrupede, nu vor avea răbdare să stea la curățat decât dacă veți forma un obicei din asta. Iar dacă ați omis în copilărie acest pas, ar fi bine ca acum, la vârsta adultă, să vă grăbiți cât să nu resimtă atât de mult disconfortul produs!

Trebuie să ai de îndemână: câteva pansamente din tifon, o foarfecă, șervețele și produsul de curățare a urechilor (se găsește de achiziționat în orice farmacie sau cabinet veterinar).

Primul pas: Începe să cureți din afară înspre interior!

Înainte de a pătrunde în interior trebuie să igienizați zona exterioară pentru a preveni ca murdăria și bacteriile să pătrundă în canalul urechii, provocând eventuale infecții și iritații. Înmuiați tifonul în apă simplă sau chiar apă oxigenată și luați-vă timp pentru a curăța zona. Atenție, substanțele nu trebuie să pătrundă în interior! Înarmați-vă cu răbdare, căci cu siguranță al vostru cățel nu va fi cel mai încântat de procedură!

Pasul doi: Tăiați părul!

Dacă aveți un câine ce dispune de mult păr în zona urechilor este necesar să tundeți cu atenție măcar o parte din el, astfel încât acesta să nu transfere-n interior murdăria și praful. Dacă reușiți, curățarea va fi și mai ușoară.

Pasul trei: Curățați canalul urechii!

Utilizând soluția specială de curățare, lichidul trebuie să pătrundă în interior, masând baza urechii și lăsând să acționeze. Este evident că odată ce va scăpa din mâinile dvs., câinele își va scutura capul pentru a îndepărta instinctiv lichidul rămas.

Pasul patru: Curățați rămășițele lichidului!

Așa cum ați procedat și-n primă fază, trebuie din nou să insistați asupra canalului extern, curățându-l cu un tifon steril și umed sau un șervețel pentru a îndepărta produsul care a ieșit din ureche. Acest ultim pas nu trebuie neglijat întrucât urechea este necesar să rămână curată!

Voi vă îngrijiți de urechile animăluțului vostru? 🐶👂

Pentru a ne înțelege și mai bine animalul de companie, este necesar să cunoaștem câteva informații despre văzul, auzul și mirosul acestuia. Iar împreună vom descoperi mai multe, pe parcursul lecturii!

Răspundem la o întrebare foarte frecventă și anume: “Ce văd câinii?”

Pentru început trebuie să știm că lumea lor este complet diferită de a noastră, începând de la ce văd, cum văd și până la cum percep lucrurile din jurul lor. Câinii au fost nevoiți să-și adapteze vederea pentru a se potrivi condițiilor în care viețuiesc, astfel ei văd la o înălțime de 1 – 1,5m de sol (asta înseamnă cam între unul și două picioare de la sol).

Diferențele semnificative se înregistrează în rândul mișcării, acuității vizuale, câmpului vizual și percepției culorilor.

Referitor la mișcare merită menționat cum capacitatea de sesizare a mișcării în rândul câinilor este mult mai dezvoltată decât cea a oamenilor. Când noi privim la televizor, imaginile pe care le vedem se derulează fluid, pentru ei sunt doar niște flash-uri de lumină, însă asta nu-i deloc un lucru rău, căci percepția unui câine față de mișcare este atât de bună încât poate detecta un obiect aflat în mișcare de la o distanță de peste 1km. Dacă obiectul pe care câinele îl privește este static, atunci va fi capabil să-l vadă de la 500 de metrii distanță.

În chestiunea acuității vizuale, ochiul omului a câștigat în performanță. Vederea câinilor este evaluată în medie undeva la 20/75, ceea ce înseamnă că dacă oamenii pot vedea un lucru clar la o distanță de 22 de metri, un câine distinge cu claritate doar la 6m în față. Orice obiect care este mai apropiat de 33cm de ochiul său va apărea în ceață, în vreme ce noi putem distinge cu acuratețe detaliile până la 5-7 cm de ochi.  

Câmpul vizual și gama de vizibilitate ale unui câine sunt în corelație directă cu dimensiunea nasului și cu apropierea ochilor unul de celălalt. Așadar, cu cât un cățel are nasul mai mare, cu atât câmpul său vizual se lărgește. Câmpul vizual al unui om este de 180°, un pekinez înregistrează undeva în jur de 220°, iar un ogar 290°.

Despre percepția culorilor s-au speculat multe de-a lungul timpului. Au existat vremuri în care se credea că aceștia văd doar alb-negru, însă studiile efectuate în domeniu au demontat acest mit. Vederea lor este într-adevăr dicromatică, dar cele două culori în care ei văd lumea sunt galben și albastru. În plus, ochiul uman (care are 3 tipuri de celule senzoriale) percepe și spectrul culorii roșu. Asta nu înseamnă însă că un câine nu poate vedea culoarea roșu, ci că nu poate diferenția între obiectele verzi, galbene și roșii. Cele trei culori menționate sunt percepute ca fiind gri.

Asemenea ochiului uman, cel al unui câine este format din celule cu con și cu bastonașe, diferența o face faptul că prietenii noștri patrupezi au mai multe celule cu bastonașe, lucru ce contribuie la o vedere mai precisă pe timpul nopții. Pupilele lor sunt mai mari, datorită stucturii ochilor, în consecință permit intrarea unei cantități mai mare de lumină. Dispunerea diferită a celulelor senzoriale (conuri și bastonașe) le permit să distingă mai bine umbrele și lumina.  

Deși felinele sunt campioane într-ale vederii nocturne, nici câinii nu se lasă mai prejos. Ei au o membrană specială (plasată în spatele retinei) formată din celule reflectorizante denumită tapetum lucidum. Grație acesteia, ochii cățeilor strălucesc în noapte, deoarece acest strat reflectorizant acționează ca o oglindă, ricoșând lumina puternică.

Citind aceste câteva rânduri, cum vă simțiți când știți despre cum al vostru animal vede lumea înconjurătoare? 👀

Mulți stăpâni de patrupezi, în special de căței, cunosc acest gen de probleme și le pot identifica cu ușurință în comportamentul animalului de companie. A cunoaște bine semnele și a le accepta ca atare permite rezolvarea facilă a acestor impedimente.

Așadar, atunci când vorbim despre problemele de comportament la câini ne referim la manifestări sau reacții nedorite și neașteptate din partea lor, în anumite situații-cheie. Ele pot surveni atât în urma unui program de dresaj acreditat, cât și în lipsa acestuia.

Cauzele apariției acestor probleme variază, spectrul fiind unul destul de larg și anume: particularități genetice, de ordin medical, traume psihologice suferite fie în copilărie fie la vârsta adultă, erori de dresaj sau erori educaționale în capcana cărora mulți dintre noi cădem (de pildă alintul și permisivitatea excesivă pot duce la schimbarea raportului stăpân – patruped, determinându-i să se simtă ca și cum ei sunt cei care dețin monopolul în casă).

Sistemul social al cățeilor este unul relativ simplu de înțeles – există o piramidă ierarhică în vârful căreia există doar un singur lider. Ascensiunea lor în această ierarhie trebuie atent vegheată și mediată de către dvs. Câinele va urca exact atât cât îi permiteți dvs., însă chiar și o mică greșeală poate degenera în pierderea autorității asupra lui, fapt ce are ca urmare apariția problemelor de ordin comportamental.

Astfel, în articolul de astăzi ne-am propus să venim în întâmpinarea dvs. cu câteva sfaturi sumare, dar utile în procesul creșterii armonioase a câinelui dvs.

Câteva dintre regulile de bază ce ar trebui urmate sunt:

1️⃣ – Încercați (pe cât posibil) să hrăniți câinele la ore fixe, programate pentru masă. Varianta în care îi lăsați hrană la discreție, pe tot parcursul zilei ar trebui eliminată întrucât mulți dintre ei nu știu să se alimenteze cumpătat, consumând toată mâncarea care le este pusă la dispoziție, acest lucru determinând în timp probleme de obezitate și altele adiacente.

Atunci când patrupedul înțelege că există program clar stabilit de luat masa, el nu va fi mofturos și selectiv cu hrana, ci va consuma ceea ce i se oferă. Totodată, respectarea acestei reguli vă va permite să-i monitorizați cu atenție dieta, iar în momentele în care observați că ceva este neînregulă cu el, puteți porni cu alimentația în procesul stabilirii unui diagnostic (numai cu asistența și îndrumarea medicului veterinar și realizarea unui consult de specialitate, în prealabil!).

2️⃣ – Încercați să nu permiteți patrupedul să doarmă în pat cu dvs., pe canapea sau pe fotolii. La o primă analiză există riscul de a suna absurd, însă consecințele încurajării acestui comportament s-au dovedit a fi în detrimentul unei relații armonioase cu animalul.

Deși mulți dintre stăpâni consideră că acceptând prezența câinelui în pat aduce beneficii și încheagă relația dintre ei și animal, studiile efectuate dovedesc exact contrariul. Odată ce acest comportament este încurajat, câinele primește mai multe drepturi decât este necesar, devenind în timp dominant. Micuțul trebuie să învețe care este poziția sa în familie!

Dincolo de asta, cățeii adoră să aibă propriul lor spațiu, iar un culcuș curat, special pregătit pentru ei poate fi cea mai înțeleaptă decizie pe care o luați. Dacă deja există o deprindere de a dormi în același pat cu stăpânul, tranziția se poate realiza ușor, aducând pătuțul lui lângă al dvs., în acest fel el va fi în continuare aproape, iar stresul și anxietatea separării de stăpân vor fi ușor, ușor diminuate. Ulterior, pe măsură ce câinele acceptă noul spațiu, îl puteți plasa în orice colț al casei pe care-l veți transforma în “sediul” celui mic.

3️⃣ – Nu vă faceți un obicei din a mângâia în mod necondiționat câinele. Iubirea manifestată prin îmbrățișări și mângâieri este minunată, însă de asemenea reprezintă și o recompensă puternică! Este bine să faceți legătura dintre mângâiere și răsplătirea unui comportament dorit sau executarea corectă a unei comenzi. Tonalitatea vocii, lauda sau treats-urile (recompensele) gustoase au o valoare motivațională pentru câini, iar utilizându-le cum trebuie puteți crește un câine cuminte și educat.

4️⃣ – Nu permiteți câinelui să stabilească direcția de mers atunci când ieșiți la plimbare. El trebuie să înțeleagă treptat că nu va ajunge nicăieri dacă se trage în lesă fie înainte fie înapoi. Reacția firească pe care stăpânul ar trebui să o adopte în astfel de momente este să se oprească din mers și să nu permită câinelui să înainteze (acest lucru nu se realizează însă cu forța, smucind câinele și certându-l, ci mai degrabă ținând ferm lesa și îndemnându-l prin chemare sau utilizarea treats-urilor gustoase să vină la noi).

5⃣ – Dacă animalul a găsit ceva pe jos sau a furat mâncare de pe masă, nu încercați să-l furgăriți pentru a recupera ce a furat. Urmărindu-l nu veți reuși, ci îl veți antrena în ceva ce el percepe ca fiind o joacă. Recomandăm să încercați să-i atrageți atenția cu o jucărie sau un obiect preferat, determinându-l pe el să vină la dvs.

6⃣ – Obișnuiți-l progresiv să rămână singur în casă. Câinii care nu au învățat acest lucru la vremea potrivită dezvoltă anxietate de separare, lucru ce se traduce prin frică și nesiguranță în momentele în care este departe de stăpân. De multe ori cățeii ce suferă de această condiție au tendința de a ronțăi și a distruge lucrurile din casă. Stoparea acestui comportament nefavorabil se realizează prin dresaj, cu multă răbdare. Începeți prin a lăsa câinele (în mod deosebit puiul, dacă aveți unul deja) câteva minute (10-15) în fiecare zi singur, în casă. Măriți progresiv timpul, mai apoi. De fiecare dată când părăsiți locuința sau când vă întoarceți, încercați să-l ignorați vreme de 5 minute, apoi mângâiați-l cu calm.

De asemenea, la fiecare plecare a dvs. puteți să-i lăsați un obiect vestimentar purtat, imprimat cu mirosul dvs., astfel încât el să nu perceapă dispariția ca fiind una definitivă.

Acestea fiind spuse, indiferent de cât de mult ne iubim animalul de companie trebuie să învățăm să fim selectivi în încurajarea anumitor comportamente ale acestuia! ❤

Îți scriu acum, înainte de miezul nopții, căci este mai liniște. Îndată va fi 1 Decembrie, ziua ta. N-am voie să te supăr, căci ești sărbătorită. Îți vor face parade și-ți vor scoate tancurile. Îți vor brăzda văzduhul cu elicoptere și-ți vor flutura culorile. Îți vor pronunța numele și-ți vor spune cât ești de frumoasă. Îți vor defila soldații și cățeii care salvează vieți. Apoi fiii și fiicele tale se vor înghesui la fasole cu ciolan și la vin fiert, vor cânta și vor dansa, iar până dimineață vor uita că-i ziua ta.

România mea, dar oare tu ești fericită azi? Sau ești singură? Oare te întreabă cineva ce simți?

România mea, ai mai îmbătrânit un an. Și ți-au mai brăzdat un rid pe frunte. Iar dacă aș avea vreo putere, aș ruga fiii și fiicele tale să se întoarcă de peste mări și țări, să se înhame la aceeași căruță, să tragă toți în aceeași direcție, să te iubească cu sângele și cu sufletul, să-ți pupe pământul, să-și dea viața pentru tine. Și să te scoată din glod până nu-i prea târziu; căci nici măcar tu nu ești nemuritoare!

Eu sunt Maria. O orfană născută într-un șanț al României și călcată de un tir în Cumpărătura (Suceava). Am avut trei picioare rupte, dar am învățat din nou să merg. Iar de ziua ta, îți spun sincer că ai prea mulți câini și prea puține brațe care luptă pentru ei. Și că uneori chipul tău frumos este iadul animalelor pe pământ. Iar iarna nici măcar n-a venit, pare că mai așteaptă un pic… doar de mila noastră.

La mulți ani, România mea!

Dincolo haosul reducerilor și discount-urilor din magazine, în mintea noastră, în fiecare an de Black Friday se așterne un singur gând: de ce resimțim atât de intens fenomenul câinilor de culoare neagră, neadoptabili?

E scris în studii, dovedit științific deja, cum că animalele de această culoare au cele mai mici șanse în rândul adopțiilor. Motivul? Nu e încă clar stabilit, dar se pledează pentru ipoteza că de-a lungul timpului, superstițiile au migrat până la pisici și căței, plasându-i într-o lumină nefavorabilă.

Din păcate confirmăm fenomenul și la noi în adăpost! Aruncând o primă privire printre țarcuri, cei mai mulți și mai singuri dintre căței sunt negrii, ultimii asupra cărora oamenii poposesc cu privirea!

Într-o perspectivă mai românească, ne simțim datori să dezmințim și mitul pisicii negre care taie calea. Căci nu aduce niciodată ghinion, ci doar noroc dacă știm încotro să ne uităm!
Astfel, în aceste vremuri promoționale, haideți să reducem nu doar prețurile, ci și convingerile greșite, acordând o șansă celor celor mai negri, dar mai iubitori dintre căței!

Ce este insolația?

Insolația la câini se caracterizează prin imposibilitatea de a-și regla temperatura corpului prin transpirație, prin glandele sudoripare din lăbuțe sau prin gâfâit. Atunci când temperatura corpului este mai ridicată decât temperatura normală, se produce o supraîncălzire.

Care sunt simptomele insolației la căței?

🔴 Gâfâitul excesiv

🔴 Starea de leșin

🔴 Existența convulsiilor

🔴 Prezența vomei

🔴 Identificarea gingiilor sau a limbii de culoare albastru/roșu deschis.

Cum procedăm dacă patrupedul manifestă simptomele anterior menționate?

1️⃣ – Îi asigurăm refugiul într-un loc ferit de soare și verificăm temperatura corpului utilizând un termometru rectal. Temperatura normală a corpului unui câine este de 39,44 °C și 41,11 °C, iar orice rezultat care depășește această valoare semnifică prezența supraîncălzirii.

2️⃣ – Utilizăm sursele de apă pe care le avem împrejur pentru a ajuta patrupedul să se răcorească. Putem folosi prosoape/cârpe îmbibate-n apă, pe care le așezăm pe gât, la subraț și între picioarele din spate. Umezim ușor urechile și lăbuțele.

3️⃣ – În funcție de starea de conștiență a câinelui încercăm să-i umezim limba sau să-i oferim apă să bea. ❄ Dacă refuză, nu-l forțăm fiindcă ar putea ajunge în plămâni și provoca mari pagube. Nu folosim cuburi de gheață sau lichide aflate la temperaturi foarte scăzute pentru a preveni o scădere prea bruscă a temperaturii corpului! ⚠

4️⃣ – Apelăm de urgență la suportul medicilor veterinari pentru a-i stabiliza starea de sănătate.

Metode de prevenție:

✔️ NU lăsăm pe timp de vară câinii în mașină fără a deschide geamurile sau A/C-ul!

✔️ Încercăm să evităm plimbările la amiază atunci când temperaturile ating cote maxime și ne orientăm înspre realizarea lor dimineața devreme sau seara târziu!

✔️ Luăm cu noi apă și-i oferim patrupedului să bea ori de câte ori este nevoie!

✔️ Luăm pauze de odihnă la umbră și îi dăm posibilitatea de a se răcori într-o piscină, un lac, un iaz, baltă etc!

Acestea fiind spuse, păziți-vă de soare, căci pe cât e de frumos, pe atât de periculos poate deveni atât pentru noi oamenii, cât și pentru animăluțele noastre!

Cândva, anul trecut, un medic veterinar ne-a rugat să ajutăm o bătrână dintr-un sat. S-o ajutăm cu câinii săi, căci nu mai avea ce să le dea de mâncare. Nu contează care medic, nici care bătrână, nici care sat. Si ne-am dus acasă la bătrână să facem anchetă socială despre bunăstarea câinilor și s-o întrebăm de ce i-au mai trebuit câini dacă nu le poate purta de grijă. Și dacă n-are nici mâncare, atunci de deparazitat și vaccinat de unde are? Toate întrebările care ne stăteau pe limbă au rămas neîntrebate. Au rămas în nodurile din gât și în dosarele cu șină. Căci odată pășite în curtea bunici, primul sentiment a fost acela de rușine. Căci am întâlnit aici foamea care ne-a privit prin ochi de câine și de om deopotrivă. De nu mai înțelegeam încotro să ne vărsăm mila, nici pentru cine era. Când oamenilor le este milă, este pentru că ei au în continuare ceva ce alții nu mai au. Mila te plasează într-o poziție superioară, undeva deasupra celuilalt și-ți întreține iluzia că ești un om bun și că-ți pasă. Era milă din cauza foamei, era greu de acceptat, era copleșitor și nedrept. Așa că am lăsat mila și întrebările, și-am ales rușinea și vinovăția.

Bunica? Măruntă și uscată, adusă de spate, de ani și griji, de muncă și singurătate. Ne-au căzut ochii pe mâinile sale crăpate și noduroase. Și pe unghiile sale muncite. Biata bunică. Câinii? Doi pekineji de incăpeau amândoi într-un ghiozdan și tot mai rămânea loc. Erau adăpostiți într-o cușcă de iepuri. Apoi am dat cu ochii de castronul în care aveau de mâncare. Cartofi fierți. Nu mai era nimic de spus, nu mai erau vorbe. Iar în suflete noastre un carusel de sentimente. Bunica ne-a dat câinii cu mâinile sale cele crăpate. Nu i-a alungat, nu i-a dus în pădure. Iar când n-a mai putut, i-a dat să le fie mai bine. Dar ce-a fost într-al său suflet n-aveam să știm niciodată.

Câinii au ajuns bine, pe puf. Au uitat de bunica. Dar bunica n-a uitat de ei. A trecut mult timp de-atunci. Timpul nu vindecă, ci ceea ce faci cu timpul. Nici povestea bunicii nu s-a vindecat. Iar gândurile ne fug la acea rană rămasă deschisă și căscată. Iar noi, lepădați de sentimentul milei și compasiunii, tocmai ce-am încheiat șirul sărbătorilor de iarnă cu tone și munți de alimente aruncate la ghenă. Timp în care foamea ne privește prin ochi de oameni și animale. Uneori ni se pare indecent să mâncăm, cu atâta foamete în jur. Dar ca s-o înțelegi, trebuie să cobori acolo jos, printre ei.

Multe sunt obiceiurile românești tradiționale ce nu vor cunoaște uitarea. Scorcova, plugușorul, capra, ursul, uratul, colindele-n seara de Ajun. Românii au grijă să le conserve și să le scoată de la naftalină cu multă bucurie atunci când se apropie vremea lor. Un alt obicei des practicat este întâmpinarea Anului Nou care vine cu zgomote puternice, cu scopul “alungării spiritelor rele”. Și n-ar fi o problemă dacă ar dăinui în continuare, însă obiceiul a fost supus unei interpretări personale ale oamenilor ce s-a tradus prin utilizarea frecventă și persistentă a PETARDELOR, POCNITORILOR, ARTICOLELOR PIROTEHNICE.

Ele fac parte din categoria P1 și NU sunt destinate folosirii în scopul divertismentului personal! Este permisă folosirea lor în cazuri extreme, de către persoanele aflate în pericol, pentru a îndepărta animalele agresive sau sălbatice ce atentează la integritatea lor fizică, de către fermieri sau alte categorii profesionale care utilizează articolele pirotehnice în scop TEHNIC.

De-a lungul timpului, petardele și pocnitorile au produs mai mult rău decât bine. Anul trecut, 112 persoane au fost rănite, suferind leziuni grave, una dintre ele chiar decedând, toate pe fondul nerespectării legislației privind materialele pirotehnice. Pe măsură ce evoluăm, trebuie să ne deschidem mințile, dar și sufletele și să înțelegem că aceste obiecte sunt extrem de periculoase, iar bucuria efemeră este resimțită doar de cel ce le dă foc, iar efectul lor impactează atât adulții, copiii  cât și animalele ce rămân cu traume ireparabile după un astfel de șoc.

Întotdeauna pășim în noul an cu lacrimi și suspine, supărare și indignare pentru că găsim în adăpost mulți căței morți, în prima zi de după revelion. Toți morți de frica bubiturilor, sub teroarea sătenilor care aruncă cu petarde înspre adăpost sau în vecinătatea acestuia.

Anual, încă din primele zile ale lui ianuarie, mesageria paginii noastre vuiește de stăpâni impacientați, ale căror patrupede au evadat de acasă, ca urmare a șocului trăit în noaptea de revelion. Și tot anual trăim o disperare de-a dreptul epuizantă atunci când ne sunt semnalate animale cărora le-au explodat petarde și pocnitori în gură, rezultat al amuzamentului unor persoane lipsite de moralitate și discernământ.

Aveți puterea de a schimba ceva, de a pleda pentru liniște și evitarea multor tragedii! Aveți liberul arbitru și puteți înțelege că deși astfel de materiale sunt accesibile publicului larg, ele sunt interzise, iar utilizarea lor în scopul divertismentului personal este pedepsită cu sancțiuni contravenționale! Puteți alege să NU le folosiți și să vă bucurați de alte obiceiuri și tradiții, mai puțin dăunătoare celor din jurul vostru, oameni sau animale! Alegeți să nu fiți egoiști, căci distracția voastră e teroare pentru necuvântoare!

#FiiResponsabilDeRevelion

În geci de piele și haine negre, pe ritm de rock și cu inimile deschise, iată cum își petrec Ajunul o bandă de motocicliști din Suceava! Cu colinda și cu daruri alături de cățeii noștri din adăpost! Gașca Thracvm RC! Vă mulțumim, prieteni! Și-am învățat de-a lungul anilor că oamenii ăștia în negru, cu bărbi și motoare, care ascultă muzică bună și tare, sunt absolut toți iubitori de animale! Și că în spatele înfățișării lor de ‘Bad to the Bone’ zace un respect total pentru tot ceea ce înseamnă viață – fie că-i vorba de un câine, un fir de iarbă sau un copac!

Respectul nostru, băieți!