Bucurie și emoție, acestea au fost trăite săptămâna aceasta la Școala Gimnazială nr. 4 din Suceava, în cadrul activităților dedicate Săptămânii Altfel. Împreună cu cățelușii noștri, am avut ocazia să petrecem timp prețios alături de copiii curioși, iubitori de animale și dornici să învețe lucruri noi.

Vedeta zilei a fost, fără îndoială, cățelușul nostru Teo, care a captat atenția și iubirea copiilor. Blând și prietenos, Teo a fost răsfățat cu mângâieri și atenție, aducând zâmbete și bucurie în sufletele tuturor.

Copiii ne-au întâmpinat cu desene și creații frumoase, născute din dragostea lor pură pentru animale. Iar în semn de recunoștință, le-au oferit cățeilor cadouri și bobițe, gesturi care ne-au umplut inimile de emoție.

Proiectul nostru, “Învață să mă iubești!”, și-a găsit din nou loc în inimile elevilor. Prin jocuri, discuții interactive și prezența blândă a cățeilor, am explorat împreună teme precum:

• clasificarea animalelor,
• rolul fiecărei specii în natură,
• respectul și grija pentru necuvântătoare,
• responsabilitatea pe care o presupune adopția unui animal de companie.

Copiii ne-au întâmpinat cu desene și creații frumoase, născute din dragostea lor pură pentru animale. Iar în semn de recunoștință, le-au oferit cățeilor cadouri și bobițe, gesturi care ne-au umplut inimile de emoție.

O comunitate mai empatică și mai educată

Aceste activități ne confirmă încă o dată cât de important este să lucrăm alături de școli pentru a insufla respect și iubire pentru toate viețuitoarele. Copiii iubesc animalele, iar această conexiune sinceră poate deveni fundația unei societăți mai empatice și mai responsabile.

Mulțumim din suflet cadrelor didactice și părinților de la Școala Gimnazială nr. 4 pentru deschidere, susținere și încredere.

Chemare la acțiune

Dacă vreți ca proiectul nostru, “Învață să mă iubești!”, să ajungă și în școala voastră, nu ezitați să ne contactați!

Fiecare cățel și fiecare copil are ceva de învățat unul de la celălalt. Iar împreună putem crea o lume mai bună, cu mai multă iubire și respect pentru toate ființele. 🐾❤️

In compania elevilor Școlii Gimnaziale nr. 3, am trăit momente pline de bucurie, entuziasm și emoție. Lecția despre animale a fost un prilej de veselie nu doar pentru copii, ci și pentru puiuțul nostru Theo, care a fost un invitat special, prezent regulamentar la oră 🐶.

Proiectul nostru de suflet, “Învață să mă iubești!”, a cucerit inimile celor mici 🥰. Am discutat împreună despre clasificarea animalelor, rolul fiecărei specii în ecosistem, dar și despre respectul pe care îl datorăm necuvântătoarelor. Un subiect important a fost responsabilitatea pe care o presupune adopția unui cățel sau a unei pisici – un angajament față de o viață care depinde de noi.

Reacția copiilor a fost impresionantă. Dragostea lor pentru animale s-a transformat în desene frumoase, create cu mânuțele lor mici și inimile lor mari. La final, generozitatea lor ne-a emoționat: au oferit cățeilor cadouri și bobițe 🎁.

Visul nostru: Ora cu și despre animale

Ne dorim să transformăm această inițiativă într-un pas spre normalitate. Visăm să introducem în școlile din Suceava “Ora cu și despre animale” ca materie opțională. Credem că educația despre respectul față de animale și responsabilitatea față de ele poate schimba mentalități și poate contribui la formarea unor generații mai empatică.

Mulțumiri și invitație

Mulțumim cadrelor didactice și părinților pentru deschiderea și încrederea lor, dar mai ales pentru invitația de a lucra împreună la acest proiect.

Iar noi vom merge acolo unde suntem chemați! Dacă vă doriți să aducem lecția “Învață să mă iubești!” în școala voastră, nu ezitați să ne contactați. Împreună, putem planta semințele empatiei în sufletele celor mici. 🌟

Educația pornește din iubire. Și noi vrem să învățăm copiii să iubească toate ființele, mari și mici. 🐾

Pe un drum liniștit, ce ducea spre o mănăstire, două puiuțe nevinovate au fost lăsate să se descurce singure, fără nicio vină. Întreaga lor lume s-a redus la marginea drumului, unde au așteptat tăcute, cu ochii mari, căutând în zare un semn de salvare. Dar lumea a mers mai departe, nepăsătoare.

Tragedia nu a întârziat să apară. Una dintre puiuțe și-a găsit sfârșitul sub roțile unei mașini, iar cealaltă, rănită și îngrozită, s-a târât într-un colț de iarbă. Singura ei familie dispăruse, iar singurătatea i se așternuse ca o povară grea pe umeri. Nu știa ce este singurătatea, dar o trăia din plin.

O femeie cu suflet mare a văzut suferința ei și ne-a semnalat cazul. Am ajuns în grabă și am găsit o micuță speriată și obosită, dar cu ochi care parcă știau că suntem salvarea ei. Fără să scoată un sunet, ni s-a încredințat, iar acea încredere tăcută ne-a sfâșiat inimile.

O luptătoare cu o inimă de aur

La veterinar, diagnosticul a fost unul greu: o fractură de bazin. Dar Doinița, cum am numit-o, nu s-a dat bătută. Cu tratamentul adecvat, multă grijă și răbdare, micuța a reușit să se recupereze fără operație. Astăzi, este din nou pe picioare, gata să înceapă un nou capitol din viața ei.

Doinița are blândețea și căldura unui Golden Retriever și înfățișarea elegantă a unui Malinois. Este o adevărată comoară, un suflet care topește inimile tuturor celor care o întâlnesc.

Ce îi lipsește? O familie

Deși Doinița și-a recăpătat sănătatea, mai are nevoie de ceva esențial: o familie. O familie care să-i ofere un cămin plin de iubire, brațe care să o țină în siguranță și promisiunea că niciodată nu va mai fi singură.

Nu este de rasă, dar acest lucru nu contează. Ce contează cu adevărat este că Doinița este pregătită să iubească necondiționat. Este vaccinată, deparazitată și sterilizată, și tot ce își dorește este să aibă o șansă la fericire.

Poți fi eroul Doiniței?

Dacă ai loc în casa și inima ta pentru un suflet care a trecut prin atâtea, Doinița te așteaptă. În schimbul dragostei și grijii tale, ea îți va oferi toată loialitatea și afecțiunea din lume.

Cum poți ajuta?

• Adoptă: Doinița este pregătită să-și înceapă viața alături de tine.
• Distribuie: Dacă nu poți adopta, ajută-ne să îi găsim familia visurilor ei. Distribuie povestea ei pe rețelele de socializare sau împărtășește-o cu prietenii.

Povestea Bellei începe pe străzile reci și aglomerate, unde a fost găsită de un iubitor de animale care nu a putut rămâne indiferent la suferința ei. Acea primă salvare ar fi trebuit să fie începutul unei vieți mai bune, dar prima familie adoptivă nu i-a oferit ceea ce merita: dragoste și grijă.

Bella a fost ținută într-un lanț scurt, fără mâncare suficientă, cu un butoi improvizat drept adăpost. Era flămândă, infestată cu paraziți și lipsită de libertatea pe care fiecare suflet o merită. Din fericire, salvatorul ei a intervenit imediat, recuperând-o și căutând alte soluții. Așa a ajuns povestea Bellei la noi, la Asociația Casa lui Patrocle.

Bella – Un suflet blând și iubitor

Acum, Bella este pregătită să înceapă o viață cu adevărat nouă. Este o cățelușă blândă, cuminte și extrem de afectuoasă. Are o fire echilibrată și este perfectă pentru o familie cu copii sau pentru oricine își dorește un companion loial și iubitor.

Se înțelege foarte bine cu alți câini și poate să se adapteze atât la viața într-un apartament, cât și la curte, cu condiția să fie liberă și să nu fie ținută din nou în lanț. Este complet deparazitată, vaccinată, sterilizată și are carnet de sănătate.

De ce are nevoie Bella?

Bella nu își dorește decât un cămin plin de dragoste, unde să se simtă în siguranță și unde să poată oferi toată afecțiunea pe care o are de dăruit. Este un câine care a suferit mult, dar care a rămas încrezător în bunătatea oamenilor.

Poți să fii familia visată pentru Bella? Dacă simți că poți să îi oferi dragostea și libertatea de care are nevoie, contactează-ne! Bella te va răsplăti cu loialitate și bucuria ei pură.

Cum poți ajuta?

• Adoptă: Oferă-i Bellei o casă și șansa la o viață mai bună.
• Distribuie povestea ei: Dacă nu poți adopta, ajută-ne să găsim familia perfectă pentru Bella. Distribuie acest articol pe rețelele tale de socializare sau împărtășește-l cu prietenii tăi.

La marginea unei străzi aglomerate, printre mașini grăbite și oameni preocupați, Kitty își trăia zilele în tăcere și tristețe. O cățelușă micuță, delicată, care abia își găsea curajul să ceară o fărâmă de mâncare. Ochii ei plini de durere vorbeau despre un trecut sfâșietor, iar foamea și oboseala îi erau tovarăși constanți.

Kitty nu cerșea doar mâncare – cerșea speranță, cerșea un strop de iubire. Unii trecători i-au oferit câte un colț de pâine sau o bucată de parizer, alții și-au continuat drumul, lăsând povara salvării ei în grija altcuiva. Însă Kitty nu era doar flămândă – sânii ei plini de lapte dezvăluiau un adevăr sfâșietor: undeva, puii ei pierduți o așteptau. Poate au fost luați, poate abandonați, lăsați să lupte singuri cu frigul și foamea.

Povestea ei ne-a frânt inimile. Am știut că nu putem trece mai departe, așa că am luat-o cu noi. Kitty a fost salvată și adusă la Asociația Casa lui Patrocle, unde am promis să nu o mai lăsăm niciodată singură.

Un Crăciun mai bun pentru Kitty

Acum, Kitty este în siguranță. Este hrănită, îngrijită și ocrotită, dar nimic nu poate înlocui dorul ei după o familie. Lângă bradul unui adăpost, Kitty visează la o casă caldă, la oameni care să-i ofere iubire și să-i alunge tristețea din ochi.

Kitty are doar un an, este sterilizată, vaccinată și sănătoasă. E o cățelușă blândă și iubitoare, sociabilă cu alți câini, și fără nicio urmă de agresivitate. Micuță de statură, dar cu o inimă mare, Kitty își dorește un singur lucru: să aparțină unei familii care să o iubească necondiționat.

Cum poți schimba viața lui Kitty?

Kitty are nevoie de tine. Poți să fii eroul ei și să-i oferi un loc în casa și sufletul tău. În schimb, îți va dărui toată dragostea și loialitatea ei. De Crăciun, fă-i acest dar neprețuit – oferă-i șansa de a avea o familie.

Nu poți adopta? Nicio problemă! Ajut-o distribuindu-i povestea. Poate cineva din lista ta de prieteni este familia pe care Kitty o așteaptă.

Există povești care îți ating sufletul și te fac să crezi că miracolele sunt posibile, mai ales în preajma sărbătorilor. Una dintre aceste povești este a lui Oscar, un cățel care, deși pierdut în haosul suferinței, a găsit speranța prin oameni care au refuzat să rămână indiferenți.

Oscar a fost găsit într-o curte neîngrijită, un loc care ar fi trebuit să fie un adăpost, dar care ajunsese un adevărat scenariu al suferinței. Proprietarul, un bătrân bine intenționat, dar copleșit de situație, adunase prea multe animale fără să le poată oferi condițiile necesare. În acel colț al durerii, printre zeci de suflete uitate, Oscar stătea retras, sperând să fie invizibil.

Cu ajutorul Biroului pentru Protecția Animalelor Suceava, Oscar a fost salvat și adus la noi, la Asociația Casa lui Patrocle. Dar salvarea fizică a fost doar începutul. Suferința din ochii lui spunea povestea unui câine care cunoscuse doar frica, nesiguranța și lipsa de iubire.

Primii pași spre o nouă viață

Când a ajuns la adăpost, Oscar era timid, speriat, aproape sălbatic. Fiecare mișcare, fiecare gest îl făcea să se retragă și mai mult în cochilia lui de frică. Însă noi am știut că, dincolo de toate, există speranță. Am început să-l îngrijim cu răbdare, oferindu-i ceea ce viața îi refuzase până atunci: blândețe, mângâieri și siguranță.

Cu fiecare zi, Oscar a început să-și schimbe comportamentul. A început să accepte mângâierile, să se apropie de ceilalți câini din adăpost și să înțeleagă că nu toți oamenii sunt o amenințare. Fiecare pas înainte era o mică victorie pentru el – și pentru noi.

Astăzi, Oscar este un câine reabilitat, un suflet mic și frumos, gata să ofere dragoste necondiționată. Are o energie blândă, ochi plini de speranță și o dorință enormă de a aparține cuiva care să-l iubească așa cum merită.

Un Crăciun miraculos pentru Oscar?

Pentru Oscar, Crăciunul poate fi momentul unui nou început. Nimic nu ne-ar face mai fericiți decât să-l vedem părăsind adăpostul pentru a-și găsi familia visată. Oscar are nevoie de un cămin cald, de oameni care să-l înțeleagă și să-i ofere șansa de a avea o viață frumoasă.

Cum poți ajuta?

• Adoptă-l pe Oscar: Dacă simți că inima ta are loc pentru un suflet care a suferit, dar care este gata să ofere iubire, scrie-ne. Vom face tot posibilul să te ajutăm să-l integrezi în familia ta.
• Distribuie povestea lui: Nu poți adopta? Fă-i povestea cunoscută. Distribuie acest articol pe rețelele tale de socializare. Poate cineva din lista ta este familia pe care Oscar o visează.

Oscar este dovada că dragostea și răbdarea pot vindeca orice rană. Te invităm să fii eroul din povestea lui. Fii lumina Crăciunului pentru un cățel care merită o viață mai bună.

În vreme ce ochiul este cel mai important organ senzorial al omului, pentru căței este nasul. Prin intermediul acestuia, câinii descifrează, descoperă și experimentează mediul înconjurător.

Câinii au în jur de 300 de milioane de receptori olfactivi în nas pe când oamenii dispun doar de 6 milioane. Totodată, partea din creier ce se ocupă cu analiza mirosurilor la câini este de 40 de ori mai dezvoltată decât cea a oamenilor, asta însemnând că dacă un om ar putea simți o linguriță de zahăr într-o ceașcă de cafea, un câine ar detecta o linguriță de zahăr într-o cantitate de apă similară cu două piscine olimpice (afirmă Andrei Horowitz, expert în abilitățile cognitive la câini).

Nasul prietenilor noștri patrupezi funcționează diferit de cel al nostru. Oamenii inspiră și utilizează funcția mirosului prin același canal olfactiv, în vreme ce câinii au un pliu de țesut de separă aceste două funcții. “Atunci când aerul pătrunde-n nas, el se despică urmând două căi diferite – una pentru olfacție, iar alta pentru respirație” (declară Brenet Craven, inginer al Universității Pennsylvania, S.U.A).

Mai mult, existența unui organ în plus denumit Jacobson (după cel ce l-a identificat), le permite să detecteze feromonii ce lipsesc în cazul oamenilor, ajutându-i să-și dezvolte simțul olfactiv mult mai bine decât noi. Funcția acestui organ adițional este descrisă cel mai bine ca fiind o combinație între gust și miros. Câinii pot gusta, la propriu, aerul! Un câine ce pune în aplicare funcția suplimentară își ține gura într-o poziție ușor deschisă ce seamănă cu un zâmbet, oamenii de știință o numesc reacția Flehman. Organul Jacobson este utilizat adesea pentru a identifica markerii sexuali din urina altor câini sau pentru a detecta mirosul unei femele în călduri. Fie că vrem sau nu să credem, fecalele lăsate în urmă de căței acționează ca niște adevărate cărți de vizită pentru alții, oferindu-le informații despre sexul acestora, dar și despre poziția pe care o ocupă în ierarhia socială.

Ritualul de socializare al cățeilor este unul foarte atipic nouă, dar firesc pentru ei. La momentul întâlnirii, indiferent de poziția socială ocupată, câinii își adulmecă reciproc zonele anale, rămânând nemișcați pentru puțin timp și acceptând investigarea celuilalt.

Un experiment efectuat în S.U.A. a demonstrat cum un număr foarte mare de câini au refuzat să intre într-un cabinet veterinar imediat ce au simțit mirosul eliminat prin glandele anale de un câine panicat, aflat în alertă, însă de îndată ce locul a fost pulverizat cu secreții ale femelelor în călduri, nu au mai fost sceptici la intrare.

Nările mobile ale cățeilor le permit să detecteze inclusiv direcția mirosului, iar analizarea acestuia se realizează prin adulmecare. Ea se desfășoară în serii succesive, iar dacă în timpul unei respirații normale, aerul inhalat merge la plămâni, în procesul adulmecării aerul rămâne în culoarele nazale, de unde cu ajutorul foselor nazale dispuse într-o anumită poziție, creează fluxuri de aer ce fac ca particulele de miros să atingă receptorii.

Această capacitate senzorială unică a câinilor le-a permis să fie utili în serviciile de pază prin formare progresivă. Randamentul pe care prietenul canin îl dă în detectarea unui miros specific se datorează expunerii repetate și îndelungate la acel stimul. O eficacitate sporită a detectării mirosurilor par să o aibă câinii din rasa Bloodhound, iar în special masculii întrucât adulmecatul este mult mai practicat în comportamentul sexual și teritorial al acestora.

În final, menționăm că abilitatea de a mirosi a câinilor poate crește de până la 10 ori. Condițiile climatice influențează și ele acest proces. Perioada care avantajează identificarea mirosului este amurgul zilei, atunci când temperatura solului este puțin mai mare decât cea a aerului.

Cățeii disting inclusiv stările emoționale ale oamenilor!

Nu sună minunat? Patrupedul nostru reușește să identifice felul în care ne simțim întrucât disting mirosul secrețiilor provenite de la subrațul nostru, din palme sau de pe talpa piciorului. Astfel, dacă sunteți vreodată nervoși, anxioși sau triști, fiți siguri că al vostru micuț poate simți asta!

Care este cea mai hazlie experiență olfactivă pe care ați trăit-o alături de al vostru cățel?👃

Fără îndoială, auzul este unul dintre cele mai dezvoltate simțuri ale câinelui. Animăluțele noastre sunt capabile să audă sunete ce au o frecvență imposibil de detectat de către urechea umană, mai mult, ele preiau sunte înalte, de la o distanță mult mai mare decât noi.

Oamenii pot auzi în mod clar sunetele produse la 6 metri distanță, dar prietenii noștri canini sunt capabili să detecteze aproape perfect sunetele chiar și la 25 de metri distanță. Fiecare cățel și fiecare rasă are particularitățile sale, unele urechi dispun de un auz mai fin (precum în cazul rasei schnauzer, chihuahua, ciobănesc german, malamut de Alaska etc.), în vreme ce altele (ca și beagle sau cocker) nu sunt atât de specializate pe această funcție.

Orișicum ar fi, trebuie să reținem că acuitatea lor auditivă este una foarte mare. Dar cum funcționează ea, o să ne întrebăm?

Ei bine, trebuie să începem prin a menționa câteva detalii anatomice sumare. Organul lor auditiv este format din trei părți: urechea exterioară, cea mijlocie și internă. Când o undă sonoră puternică lovește, ea este canalizată către cea mai expusă parte a urechii. De acolo, se deplasează prin canalul urechii până la timpan, a cărui articulație, dispusă în formă de L, are rolul de a conferi protecție. Apoi se generează o vibrație a timpanului, lucru ce determină ca oasele mici să se mărească, iar odată pătrunsă vibrația în urechea internă, sunetul poate fi identificat, atribuindu-se o semnificație.

Dar, să nu ne pierdem în detalii. Așa cum urechea umană are funcția de a echilibra corpul, regula se extinde și la prietenii patrupezi care, în momentul în care suferă o anomalie a auzului, pot prezenta mișcări neregulate sau pot cădea pur și simplu din picioare.

Este aproape inutil să încerci să-ți surprinzi câinele! Sună bizar, însă chiar și atunci când aceștia dorm, urechile lor detectează inclusiv cele mai scăzute sunete, având capacitatea de a le selecta pe cele familiare de cele noi. Un cățel nu se va trezi din somn dacă cunoaște sunetul aspiratorului, însă o bubuitură puternică sau un foc de artificii îi va trezi direct într-un atac de panică, cu bătăi accelerate ale inimii.

Cum avem grijă de urechile cățeilor noștri?

Nu se pune accentul suficient de mult pe acest subiect, deși este deosebit de important. Ne îngrijim de blana lor, de dinți, de ochi, de alimentație și gheruțe, dar uităm cât de importantă este igiena și îngrijirea urechilor. Simțul auzului are foarte mult de suferit dacă nu îi acordăm atenția cuvenită.

Astfel… cum le curățăm urechile? Nu este suficient să achiziționăm un produs special și să-l folosim când și când ne amintim de el. Urechile au nevoie de îngrijire constantă, de timp dedicat curățării. Așadar, o dată pe săptămână este indicat să acordăm timp acestui aspect.

Nu ai nevoie de foarte multe lucruri! Majoritatea le ai deja în casă!

Igiena urechilor trebuie să înceapă de la o vârstă fragedă. Fiind un organ sensibil pentru patrupede, nu vor avea răbdare să stea la curățat decât dacă veți forma un obicei din asta. Iar dacă ați omis în copilărie acest pas, ar fi bine ca acum, la vârsta adultă, să vă grăbiți cât să nu resimtă atât de mult disconfortul produs!

Trebuie să ai de îndemână: câteva pansamente din tifon, o foarfecă, șervețele și produsul de curățare a urechilor (se găsește de achiziționat în orice farmacie sau cabinet veterinar).

Primul pas: Începe să cureți din afară înspre interior!

Înainte de a pătrunde în interior trebuie să igienizați zona exterioară pentru a preveni ca murdăria și bacteriile să pătrundă în canalul urechii, provocând eventuale infecții și iritații. Înmuiați tifonul în apă simplă sau chiar apă oxigenată și luați-vă timp pentru a curăța zona. Atenție, substanțele nu trebuie să pătrundă în interior! Înarmați-vă cu răbdare, căci cu siguranță al vostru cățel nu va fi cel mai încântat de procedură!

Pasul doi: Tăiați părul!

Dacă aveți un câine ce dispune de mult păr în zona urechilor este necesar să tundeți cu atenție măcar o parte din el, astfel încât acesta să nu transfere-n interior murdăria și praful. Dacă reușiți, curățarea va fi și mai ușoară.

Pasul trei: Curățați canalul urechii!

Utilizând soluția specială de curățare, lichidul trebuie să pătrundă în interior, masând baza urechii și lăsând să acționeze. Este evident că odată ce va scăpa din mâinile dvs., câinele își va scutura capul pentru a îndepărta instinctiv lichidul rămas.

Pasul patru: Curățați rămășițele lichidului!

Așa cum ați procedat și-n primă fază, trebuie din nou să insistați asupra canalului extern, curățându-l cu un tifon steril și umed sau un șervețel pentru a îndepărta produsul care a ieșit din ureche. Acest ultim pas nu trebuie neglijat întrucât urechea este necesar să rămână curată!

Voi vă îngrijiți de urechile animăluțului vostru? 🐶👂

Pentru a ne înțelege și mai bine animalul de companie, este necesar să cunoaștem câteva informații despre văzul, auzul și mirosul acestuia. Iar împreună vom descoperi mai multe, pe parcursul lecturii!

Răspundem la o întrebare foarte frecventă și anume: “Ce văd câinii?”

Pentru început trebuie să știm că lumea lor este complet diferită de a noastră, începând de la ce văd, cum văd și până la cum percep lucrurile din jurul lor. Câinii au fost nevoiți să-și adapteze vederea pentru a se potrivi condițiilor în care viețuiesc, astfel ei văd la o înălțime de 1 – 1,5m de sol (asta înseamnă cam între unul și două picioare de la sol).

Diferențele semnificative se înregistrează în rândul mișcării, acuității vizuale, câmpului vizual și percepției culorilor.

Referitor la mișcare merită menționat cum capacitatea de sesizare a mișcării în rândul câinilor este mult mai dezvoltată decât cea a oamenilor. Când noi privim la televizor, imaginile pe care le vedem se derulează fluid, pentru ei sunt doar niște flash-uri de lumină, însă asta nu-i deloc un lucru rău, căci percepția unui câine față de mișcare este atât de bună încât poate detecta un obiect aflat în mișcare de la o distanță de peste 1km. Dacă obiectul pe care câinele îl privește este static, atunci va fi capabil să-l vadă de la 500 de metrii distanță.

În chestiunea acuității vizuale, ochiul omului a câștigat în performanță. Vederea câinilor este evaluată în medie undeva la 20/75, ceea ce înseamnă că dacă oamenii pot vedea un lucru clar la o distanță de 22 de metri, un câine distinge cu claritate doar la 6m în față. Orice obiect care este mai apropiat de 33cm de ochiul său va apărea în ceață, în vreme ce noi putem distinge cu acuratețe detaliile până la 5-7 cm de ochi.  

Câmpul vizual și gama de vizibilitate ale unui câine sunt în corelație directă cu dimensiunea nasului și cu apropierea ochilor unul de celălalt. Așadar, cu cât un cățel are nasul mai mare, cu atât câmpul său vizual se lărgește. Câmpul vizual al unui om este de 180°, un pekinez înregistrează undeva în jur de 220°, iar un ogar 290°.

Despre percepția culorilor s-au speculat multe de-a lungul timpului. Au existat vremuri în care se credea că aceștia văd doar alb-negru, însă studiile efectuate în domeniu au demontat acest mit. Vederea lor este într-adevăr dicromatică, dar cele două culori în care ei văd lumea sunt galben și albastru. În plus, ochiul uman (care are 3 tipuri de celule senzoriale) percepe și spectrul culorii roșu. Asta nu înseamnă însă că un câine nu poate vedea culoarea roșu, ci că nu poate diferenția între obiectele verzi, galbene și roșii. Cele trei culori menționate sunt percepute ca fiind gri.

Asemenea ochiului uman, cel al unui câine este format din celule cu con și cu bastonașe, diferența o face faptul că prietenii noștri patrupezi au mai multe celule cu bastonașe, lucru ce contribuie la o vedere mai precisă pe timpul nopții. Pupilele lor sunt mai mari, datorită stucturii ochilor, în consecință permit intrarea unei cantități mai mare de lumină. Dispunerea diferită a celulelor senzoriale (conuri și bastonașe) le permit să distingă mai bine umbrele și lumina.  

Deși felinele sunt campioane într-ale vederii nocturne, nici câinii nu se lasă mai prejos. Ei au o membrană specială (plasată în spatele retinei) formată din celule reflectorizante denumită tapetum lucidum. Grație acesteia, ochii cățeilor strălucesc în noapte, deoarece acest strat reflectorizant acționează ca o oglindă, ricoșând lumina puternică.

Citind aceste câteva rânduri, cum vă simțiți când știți despre cum al vostru animal vede lumea înconjurătoare? 👀

Mulți stăpâni de patrupezi, în special de căței, cunosc acest gen de probleme și le pot identifica cu ușurință în comportamentul animalului de companie. A cunoaște bine semnele și a le accepta ca atare permite rezolvarea facilă a acestor impedimente.

Așadar, atunci când vorbim despre problemele de comportament la câini ne referim la manifestări sau reacții nedorite și neașteptate din partea lor, în anumite situații-cheie. Ele pot surveni atât în urma unui program de dresaj acreditat, cât și în lipsa acestuia.

Cauzele apariției acestor probleme variază, spectrul fiind unul destul de larg și anume: particularități genetice, de ordin medical, traume psihologice suferite fie în copilărie fie la vârsta adultă, erori de dresaj sau erori educaționale în capcana cărora mulți dintre noi cădem (de pildă alintul și permisivitatea excesivă pot duce la schimbarea raportului stăpân – patruped, determinându-i să se simtă ca și cum ei sunt cei care dețin monopolul în casă).

Sistemul social al cățeilor este unul relativ simplu de înțeles – există o piramidă ierarhică în vârful căreia există doar un singur lider. Ascensiunea lor în această ierarhie trebuie atent vegheată și mediată de către dvs. Câinele va urca exact atât cât îi permiteți dvs., însă chiar și o mică greșeală poate degenera în pierderea autorității asupra lui, fapt ce are ca urmare apariția problemelor de ordin comportamental.

Astfel, în articolul de astăzi ne-am propus să venim în întâmpinarea dvs. cu câteva sfaturi sumare, dar utile în procesul creșterii armonioase a câinelui dvs.

Câteva dintre regulile de bază ce ar trebui urmate sunt:

1️⃣ – Încercați (pe cât posibil) să hrăniți câinele la ore fixe, programate pentru masă. Varianta în care îi lăsați hrană la discreție, pe tot parcursul zilei ar trebui eliminată întrucât mulți dintre ei nu știu să se alimenteze cumpătat, consumând toată mâncarea care le este pusă la dispoziție, acest lucru determinând în timp probleme de obezitate și altele adiacente.

Atunci când patrupedul înțelege că există program clar stabilit de luat masa, el nu va fi mofturos și selectiv cu hrana, ci va consuma ceea ce i se oferă. Totodată, respectarea acestei reguli vă va permite să-i monitorizați cu atenție dieta, iar în momentele în care observați că ceva este neînregulă cu el, puteți porni cu alimentația în procesul stabilirii unui diagnostic (numai cu asistența și îndrumarea medicului veterinar și realizarea unui consult de specialitate, în prealabil!).

2️⃣ – Încercați să nu permiteți patrupedul să doarmă în pat cu dvs., pe canapea sau pe fotolii. La o primă analiză există riscul de a suna absurd, însă consecințele încurajării acestui comportament s-au dovedit a fi în detrimentul unei relații armonioase cu animalul.

Deși mulți dintre stăpâni consideră că acceptând prezența câinelui în pat aduce beneficii și încheagă relația dintre ei și animal, studiile efectuate dovedesc exact contrariul. Odată ce acest comportament este încurajat, câinele primește mai multe drepturi decât este necesar, devenind în timp dominant. Micuțul trebuie să învețe care este poziția sa în familie!

Dincolo de asta, cățeii adoră să aibă propriul lor spațiu, iar un culcuș curat, special pregătit pentru ei poate fi cea mai înțeleaptă decizie pe care o luați. Dacă deja există o deprindere de a dormi în același pat cu stăpânul, tranziția se poate realiza ușor, aducând pătuțul lui lângă al dvs., în acest fel el va fi în continuare aproape, iar stresul și anxietatea separării de stăpân vor fi ușor, ușor diminuate. Ulterior, pe măsură ce câinele acceptă noul spațiu, îl puteți plasa în orice colț al casei pe care-l veți transforma în “sediul” celui mic.

3️⃣ – Nu vă faceți un obicei din a mângâia în mod necondiționat câinele. Iubirea manifestată prin îmbrățișări și mângâieri este minunată, însă de asemenea reprezintă și o recompensă puternică! Este bine să faceți legătura dintre mângâiere și răsplătirea unui comportament dorit sau executarea corectă a unei comenzi. Tonalitatea vocii, lauda sau treats-urile (recompensele) gustoase au o valoare motivațională pentru câini, iar utilizându-le cum trebuie puteți crește un câine cuminte și educat.

4️⃣ – Nu permiteți câinelui să stabilească direcția de mers atunci când ieșiți la plimbare. El trebuie să înțeleagă treptat că nu va ajunge nicăieri dacă se trage în lesă fie înainte fie înapoi. Reacția firească pe care stăpânul ar trebui să o adopte în astfel de momente este să se oprească din mers și să nu permită câinelui să înainteze (acest lucru nu se realizează însă cu forța, smucind câinele și certându-l, ci mai degrabă ținând ferm lesa și îndemnându-l prin chemare sau utilizarea treats-urilor gustoase să vină la noi).

5⃣ – Dacă animalul a găsit ceva pe jos sau a furat mâncare de pe masă, nu încercați să-l furgăriți pentru a recupera ce a furat. Urmărindu-l nu veți reuși, ci îl veți antrena în ceva ce el percepe ca fiind o joacă. Recomandăm să încercați să-i atrageți atenția cu o jucărie sau un obiect preferat, determinându-l pe el să vină la dvs.

6⃣ – Obișnuiți-l progresiv să rămână singur în casă. Câinii care nu au învățat acest lucru la vremea potrivită dezvoltă anxietate de separare, lucru ce se traduce prin frică și nesiguranță în momentele în care este departe de stăpân. De multe ori cățeii ce suferă de această condiție au tendința de a ronțăi și a distruge lucrurile din casă. Stoparea acestui comportament nefavorabil se realizează prin dresaj, cu multă răbdare. Începeți prin a lăsa câinele (în mod deosebit puiul, dacă aveți unul deja) câteva minute (10-15) în fiecare zi singur, în casă. Măriți progresiv timpul, mai apoi. De fiecare dată când părăsiți locuința sau când vă întoarceți, încercați să-l ignorați vreme de 5 minute, apoi mângâiați-l cu calm.

De asemenea, la fiecare plecare a dvs. puteți să-i lăsați un obiect vestimentar purtat, imprimat cu mirosul dvs., astfel încât el să nu perceapă dispariția ca fiind una definitivă.

Acestea fiind spuse, indiferent de cât de mult ne iubim animalul de companie trebuie să învățăm să fim selectivi în încurajarea anumitor comportamente ale acestuia! ❤